Ce înseamnă să fii lider de închinare (Partea IV) Share

Ce înseamnă să fii lider de închinare (Partea IV)

Share

Introducere la partea a 4-a

În ultima secţiune, am discutat despre modul în care conducerea este confirmată şi se afirma în diferite trăsături de caracter. Am accentuat faptul că abilităţile liderului vor reflecta mai mult decât un singur dar, mai exact ceea ce numim un ciorchine de daruri. În această secţiune, vom discuta despre asteptările personale, familiale si sociale înalte cu privire la lideri. Întâi să aruncăm o privire asupra influenţei pe care o are închinarea şi liderul de închinare asupra congregaţiei.

Liderul de închinare în procesul de maturizare

Pe de o parte, aşa cum am discutat, chemarea Lui Dumnezeu este suverană. Totuşi, pe de altă parte, cel chemat trebuie să fie matur spiritual şi cu discernământ ca să împlinească ceea ce Dumnezeu i-a încredinţat şi să fie atent să nu se descalifice singur. 1 Tim. 3 şi Tit 1 discuta caracteristicile (sau semnele maturităţii spirituale) necesare conducerii bisericii. Deşi aceste pasaje vorbesc specific despre prezbiteri şi diaconi, putem aplica aceleaşi cereri şi celor ce conduc poporul Domnului în prezenţa Lui prin închinare. Când vei lua în considerare faptul că predicatorii şi învăţătorii le spun creştinilor cum să trăiască pe pământ şi liderii de închinare îi învaţă cum să trăiască în eternitate, vei începe să înţelegi importanţa integrităţii spirituale a liderilor de închinare.

Din cauza rolurilor influenţiale pe care le au, liderii de închinare trebuie să menţină o trăire excelentă, care se va integra cu exprimarea personală a închinării. Mulţi oameni subestimează influenţa liderilor de închinare asupra spiritualităţii congregaţiei. Ţine seama de următoarele influenţe pe care liderul de închinare le are asupra bisericii lor:

1. Cântecele şi stilul pe care liderul de închinare le alege ghidează în mod semnificativ şi formează exprimarea congregaţiei în închinare.

2. Libertatea pe care liderul de închinare o permite va dicta, foarte probabil, libera exprimare a închinării şi lucrării comunităţii.

3. Măsura în care liderul de închinare cheamă puterea Lui Dumnezeu va fi măsura în care congregaţia se va bucura de oportunităţile pe care puterea Lui Dumnezeu ni le dă pentru zidirea trupului Lui Hristos.

4. Intimitatea în închinare va stimula foarte probabil în adunare intimitatea unii faţă de alţii şi cu Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, închinarea congregaţiei, incluzând închinarea indivizilor în mijlocul adunării, va absorbi personalitatea şi spiritualitatea liderului de închinare şi a stiulului său. Deci, este de o importanţă covârşitoare ca liderul de închinare să îşi menţină responsabilităţile morale şi etice în mijlocul adunării, comunităţii şi înaintea Lui Dumnezeu. La fel, membrii echipei de închinare trebuie să întruchipeze aceleaşi standarde.

Pentru un motiv pe care nu-l pot explica, se pare că este o practică comună aceea de a ignora aceste cerinţe de bază ale conducerii în ce priveşte liderii de închinare şi echipele lor. Din anumite motive, oamenii cu probleme şi cei slabi în credinţă sau unii care au “scăpări” în a trăi o viaţă neprihănită sunt încurajaţi sa “se alăture corului” sau să se implice la sunet sau în lucrarea de prezentare multimedia. De ce facem asta? Aceasta doar le adaugă ceva la problemele pe care deja le au pentru că Satan întotdeauna atacă cel mai tare pe cei ce slujesc în mod vizibil pe Domnul. Făcând aşa devenim ca fariseii condamnaţi în Mat. 23:4 că pun greutăţi mari pe spatele oamenilor. De ce trebuie să adăugăm greutăţi pe spatele fraţilor şi surorilor? Ca oameni responsabili în a zidi trupul Lui Hristos, ar trebui să încurajăm sfinţii cu probleme să primească ajutorul de care ei au nevoie pentru a deveni suficient de puternici şi maturi spiritual pentru a putea sluji cu credincioşie. Atunci, ca lideri de echipă, trebuie totdeauna să fim sensibili, în primul rând, la sănătatea noastră spirituală şi apoi la sănătatea spirituală a membrilor din echipă.

Există un alt aspect pe care ar trebui să îl luăm în considerare. Când uzurpăm Cuvăntul Lui Dumnezeu suntem pasibili de judecata Lui; judecată pentru neascultarea de Dumnezeu precum şi alte acţiuni ce nu sunt în acord cu voia sau cu planul Lui Dumnezeu. Neascultarea întotdeauna reduce eficienţa lucrării noastre şi ne descalifică. În consecinţă, trebuie să alegem ca membrii în echipă pe aceia ce dezvoltă o maturitate creştină onorabilă în ochii Lui Dumnezeu, a familiei lor şi a comunităţii. Deasemenea, ca lideri de echipă, trebuie să fim mereu atenţi şi să folosim oportunităţi pentru a maturiza spiritual echipa.

Cerinţe biblice pentru lideri

În această secţiune, vom discuta competenţele biblice ale liderului extrase în principal din 1 Timotei şi Tit. Vom investiga în mod specific competenţele pesonale, familiale şi bisericeşti şi obligaţiile liderului spiritual.

Competenţele personale

Conducerea spirituală eficientă este consecinţa maturităţii spirituale a liderului. Conducerea nu înseamnă a face mai mult, a face lucrurile mai bine, a fi ocupat sau a obţine rezultate. Acestea a fost motoarele obişnuite a multor teorii învechite despre conducere. Aşa cum am văzut în exemplele lui Gary şi Zach, conducerea este manifestarea calităţii personale de lider şi în particular, conducerea spirituală este manifestarea spiritualităţii celei mai adânci a liderului. Conducerea spirituală eficientă porneşte dintr-o relaţie vitală şi vibrantă cu Dumnezeul cel viu şi o înţelegere profundă a sinelui.

În procesul fundamental al maturizării spirituale şi personale, liderul dezvoltă un simţ al scopului. Acest scop unic îl diferenţiază pe lider de colegii lui sau ai ei în ceea ce Edwin Friedman ar numi “autodiferenţiere”. După Friedman, “diferenţierea înseamnă capacitatea (liderului) de a-şi defini propriile scopuri în viaţă şi valorile separat de presiunea de a rămâne la nivelul celorlalţi; să spui “EU” când alţii îţi cer să spui “NOI”. Friedman susţine, “… ei (liderii), când fac asta, devin proprietarii propriilor destine”. Liderii experimentează frecvent un sentiment de distanţă şi izolare faţă de grupul pe care îl conduc. Deci, este de asemenea de o importanţă majoră, ca liderul să menţină prietenii pentru ca Dumnezeu să poată crea ceva nou şi împrospăta sau poate avea posibilitatea să îi redirecţioneze sau să îi mustre prin ei. Aceste prietenii sunt de obicei în afara sferei lor de influenţă, ceea ce în unele cazuri poate cauza dezordine în grupul pe care îl conduc.

Cerinţele biblice şi spirituale pentru caracterul unui lider, relaţiile cu propria familie şi relaţiile în societate se pot vedea în tabelele 2-4 şi sunt luate în principal din 1 Timotei şi Tit.

1. Adevărat este cuvântul acesta: “Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.”
2. Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
3. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;
4. să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
5. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.
7. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav,
9. ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.
10. Trebuie cercetaţi întâi, şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. 1 TIM 3:1-10

Şi în Tit găsim:

6. dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
7. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;
8. ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;
9. să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici. TIT 1:6-9

Tabelul 3, mai jos, arată în ce mod aceste pasaje formează baza pentru competenţele personale ale liderului.

CARACTERISTICI	NOTE
IREPROSABILI ( trebuie cercetati) 1 TIM.3:2	nu este nimic in viata liderului care sa-l impiedice sa-si duca la bun sfarsit chemarea divina
EXEMPLE 1 Petru 5:3
NEVINOVATIE TIT 1:6,7
AUTOCONTROL 1 TIM 3:2; 11 ( FEMEI) TIT 1:8	cumpatat in a actiona si a judeca. arata liderul autodisciplina si stie sa isi tempereze propriile simtiri in scenariile de conducere? ce spune familia lui despre temperamentul sau?
SA NU FIE IUTE LA MANIE TIT 1:7
RESPECTABIL 1 TIM.3:2,7,8,11 ( PENTRU FEMEI)	sa aiba o buna reputatie in biserica si in afara ei. pot colegii lor si vecinii sa aiba o buna marturie despre ei?
OSPITALIER 1 TIM.3:2 TIT 1:8	sa fie bland si iubitor, sa aiba abilitatea de a-i face pe oameni sa se simta confortabil. se simt oamenii bine in casa lui?
SLUJITORI 1 PETRU 5:2 SA NU FIE AROGANT 1 PETRU 5:2,3	“oricare va vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul tuturor si cine vrea sa fie cel dintai sa fie robul tuturor, caci fiul omului nu a venit sa i se slujeasca ci el sa slujeascasi sa-si dea viata rascumparare pentru multi” marcu 10 :43-45 are dorinta sa slujeasca poporul domnului chiar si cand asta inseamna sa sacrifice propriile resurse?
CAPABIL SA INVETE PE ALTII 1 TIM.3:2 TIT 1:9	trebuie sa invete cu convingere si autoritate doctrina sanatoasa . transfera adevaruri adanci despre imparatia lui dumnezeu?
SA NU FIE BETIV 1 TIM.3:3 SI 8 TIT 1:7	a avut liderul iesiri in folosirea abuziva a bauturii si ce precautii poate el lua pt a nu cadea in aceasta dependenta.

Competenţele în ce priveşte familia

Pavel adaugă în mod înţelept că liderii ar trebui să fie evaluaţi pe baza relaţiilor cu propriile familii. Specific, Pavel întreabă, “cum poate cineva conduce o biserică dacă nu-şi poate conduce propria familie?” 1 Tim.3:5″Familiile noastre sunt cele mai în măsură să discearnă caracterul nostru deoarece suntem zilnic cu ei; ei ne văd înălţimile noastre sau adâncimile. Tabelul 4 de mai jos ne arată calităţile unui lider bun în familie.

CARACTERISTICI	NOTE
SA AIBA UN SINGUR PARTENER IN CASNICIE 1 TIM.3:2, 12 TIT 1:6	A fost cumva divortat? A comis adulter? Este credincios sotiei lui (o singura persoana)? Care sunt implicatiile liderului in situatiile de divort sau relatie rupta pe care le-a avut?
SA-SI CONDUCA BINE FAMILIA 1 TIM.3:4, 12 SA-SI TINA COPIII IN SUPUNERE 1 TIM.3:4, 12 TITUS 1: 6	Cum este familia? Se ocupa sa aiba cele necesare? Cum stau cu datoriile? Cat timp aloca vacantelor si recreatiei? Aceasta va spune despre prioritatile liderului. Vorbeste despre mediul pe care liderul il produce acasa. Sunt copiii lui incurajati sa isi foloseasca darurile sau sunt copie la indigo ale liderului? Daca sunt copia lui inseamna ca mediul copiilor este rigid si supercontrolat. Daca copiii sunt rebeli aceasta inseamna independenta si relatii slabe de familie.
SA AIBA PARTENERI RESPECTUOSI 1 TIM. 3:11	Aceasta pare in afara contextului lucrarii, insa multe lucrari au fost ruinate de conflictele starnite de un partener nerespectuos. Mai mult, ultimul lucru de dorit in campul lucrarii este un o continua lupta in familie.

Competenţe legate de biserică şi societate

În final, Pavel include cerinţele sociale. Din nou, pare pur practic. O reputaţie buna a liderului se va reflecta pozitiv în biserica pe care el sau ea o frecventează şi de asemenea le va da lor şi lucrării bisericii acces spre comunitate. Preocuparea socială a lui Pavel este imaginea pe care biserica o are în lume. Tabelul 5 arată competenţele sociale ale liderului.

CARACTERISTICI	NOTE
IREPROSABIL 1 TIM.3:2	Si-a tinut cuvantul? Ce spun vecinii si colegii de munca despre el?
SA NU FIE INTORS LA DOMNUL DE CURAND 1 TIM.3:6	Unii oameni sunt aruncati in lucrare prea devreme. Aceasta ii supune la presiuni pentru care nu sunt pregatiti. Ucenicizarea si mentorarea sunt modelele biblice pentru cei ce se dezvolta si nu scufundarea in lucrare.
SA AIBA O REPUTATIE BUNA 1 TIM.3:7 DEDICATI ADEVARURILOR ADANCI 1 TIM.3:9 TIT 1:9	Pentru a avea o buna influenta in lucrare, trebuie sa nu se fi descalificat inainte de aceasta. Cei ce sunt maturi spiritual pot conduce si invata pe altii in biserica. Se vad in viata liderului principiile scripturii?
SLUJIRE ANTERIOARA 1 TIM.3:10	A fost el dedicat unei singure organizatii sau lucrari? Au avut ei lungi perioade de angajare la un loc de munca? Au ei prieteni vechi sau colegi? Au continuat ei in relatii in care s-au supus darii de socoteala?

Problema este ca o conducere pe deplin calificată vine greu şi pâna la aceste moment lipsa de lideri în biserici continuă să crească începănd de la îngrijitoare de copii la şcoala duminicală şi până la membrii în comitet şi pastori. În consecinţă, nici un individ sau o echipă nu este perfectă şi liderul trebuie să angajeze mai multe tehnici care să permită creşterea dincolo de limitele imaturităţii. Aceasta arată cât de important este ca liderul în dezvoltare să fie o persoană ce are o credinţă adâncă ce continuă să-i conducă şi să-i călăuzească în tot adevărul şi dragostea cât şi nevoia de dare de socoteală.

Subiecte de reflecţie:

Dă-mi voie sa fac un comentariu înainte să îţi pun următoarele două întrebări. Există o foarte mare tendinţă să fii exagerat de critic cu tine însuţi şi pur şi simplu să renunţi pentru că vezi că ai prea multe de îndreptat. Mulţi mi-au zis la acest punct că se gandesc că a fi lider a fost o alegere greşită pentru ei. În mare parte, nu sunt de acord. Nu suntem perfecţi şi nici unul dintre noi nu îndeplinim toate cerinţele. Aminteşte-ţi că Dumnezeu califică pe cel chemat. Dumnezeu este interesat în ascultarea noastră nu în perfecţiunea noastră. Trebuie să ne străduim să ne conformăm vieţile cuvântului Lui Dumnezeu şi planurilor Sale care descoperă puterea Sa de a ne face mai mult decât biruitori asupra lipsurilor noastre. Aceasta va încuraja pe alţii să vadă un lider care percepe Evlavia mai mult ca pe un scop pentru care merită să lupţi decât ca pe un scop pe care l-am atins deja. (Fil. 3:1-16) Întrebările de mai jos au rolul de a stimula progresul spre Evlavie.

1. Petrece timp în rugăciune şi meditaţie folosind Psalmul 139 ca sămânţă pentru inspiraţie. Permite Lui Dumnezeu să cerceteze şi să descopere orice lucru care te-ar descalifica pentru lucrare. Scrie fiecare problemă şi începe procesul de pocăinţă, inclusiv a da socoteală cuiva. Limitează discuţiile de dare de socoteală la două sau trei probleme care ar fi cele mai scandaloase pentru conducerea ta.

2. După ce ai studiat tabelele 3-5, ai găsit ceva care ţi-ar scurt-circuita conducerea? Dacă da, ce ai avea de făcut să-ţi

schimbi viaţa pentru a se conforma modelului Divin de trăire?

3. Cum te conduce Dumnezeu în contextul conducerii pe care o exerciţi spre a te separa de restul grupului? Cu alte cuvinte, cum te “diferenţiezi” de grupul tău în aşa mod încât să îţi permită să conduci grupul?

by John A. White
Contributing Writer EXW

ern|

Ce înseamna să fi lider de închinare (Partea III) Share

Ce înseamna să fi lider de închinare (Partea III)

Share

Modele de conducere din Noul Testament

Câteva modele de conducere Biblică pot fi găsite în Efeseni 4:11-13, care spune:

11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

Intenţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte darurile este ca ele să lucreze împreună pentru scopul zidirii trupului lui Hristos. În orice situaţie dată, unul sau mai multe daruri pot fi utilizate printr-un grup sau printr-o persoană. Ideea este că aceste lucrări de conducere sunt esenţiale pentru zidirea trupului lui Hristos, fie că sunt folosite printr-o persoană, fie printr-un grup.

Vedem că există similarităţi între misiunea lui Isus şi misiunea bisericii. Dacă ţinem cont că aceste daruri sunt necesare până când biserica este unificată în credinţă (ceea ce nu s-a întâmplat de când s-a născut biserica), atunci putem spune că aceste daruri sunt încă date bisericii de către Dumnezeu.(Ef. 4:7-16). Din moment ce exista mai multe moduri de a ne uita la darurile spirituale, poate fi folositor să ne gândim la ele ca la un ciorchine de daruri.

Foarte rar se manifestă doar unul singur. De exemplu, Gregg Laurie şi Billy Graham sunt evanghelişti ce predică lecţii biblice ca să demonstreze nevoia oamenilor de mântuire. Ei combină darul de evanghelist cu darul de învăţator şi de predicator. Un păstor va folosi Biblia pentru a consola, mângâia şi încuraja turma. El combină darul de păstorire cu cel de învăţător şi cu cel de ajutorare. Cunoscând ce dar ai poate clarifica chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta!
Aş vrea să ma adresez pe scurt femeilor în conducere. Deoarece există o prejudecată cu privire la femei, ce a fost introdusă în biserică dupa formarea ei, multe din ele nu îşi asumă chemarea la conducere. Ca rezultat, eu cred că biserica suferă…

Avem exemple biblice de femei ca lideri eficienţi în Israel şi în Biserică.Contrar unor tradiţii bisericeşti, aceste femei au exercitat conducere peste bărbaţi. Dacă menţinem o teologie ce limitează darurile doar la bărbaţi, trebuie să ne întrebăm dacă exemplele din Scriptură sunt “nebiblice” în teologia noastră. Dacă e aşa, atunci ar trebui să ne reconsiderăm teologia. Niciunde în Biblie nu arată că lui Dumnezeu i-a părut rău că a ales femei să fie lideri. De fapt, El continuă să aleagă şi să ungă femei. Orice prejudecată cu privire la sex trece de exemplele biblice pe care le avem şi peste Galateni 3:28. Acestea fiind spuse, trebuie să nu trecem cu vederea faptul că Biblia cere ca, femeia în conducere să rămână într-o relaţie de autoritate potrivită cu biserica. (1 Cor. 11:3, 1 Tim. 2:14). Există un echilibru biblic sensibil al autorităţii pentru femei; autoritatea de a conduce, în timp ce ea însăşi rămâne sub autoritatea bisericii. Şi bărbaţii trebuie să le ajute să găsească acest echilibru sensibil, în principal nu printr-o acceptare tacită sau tolerând pasivi femeile lider. Nu doresc să stăruiesc pe acest punct, deci o să cedez această conversaţie numeroselor cărţi care tratează subiectul şi care pot ajuta la echilibrarea autorităţii femeii.

Indiferent de gen, liderul creştin este ales şi împuternicit de Dumnezeu ca rezultat al voii Sale suverane. Dumnezeu nu alege oameni pentru experienţa lor, aptitudinile lor, abilităţile unice, poziţia socială sau politică, aşa cum fac oamenii. De fapt, când luăm în considerare pregătirea lui Moise de a conduce naţiunea ca fiu al lui Faraon, îţi dai seama că această chemare a lui Dumnezeu este cu mult mai mare decât orice abilităţi pe care cineva le-ar putea avea. Deci, ce califică pe oameni să fie liderii lui Dumnezeu? Liderii sunt chemaţi deoarece, în umila lor ascultare de Dumnezeu, ei vor produce în mod natural darurile supranaturale ale conducerii divine. Dacă este un singur lucru pe care liderii ar trebui să şi-l amintească, este acela că Dumnezeu nu cheamă pe cel calificat, ci El califică pe cel chemat!

Chemarea suverană a Lui Dumnezeu la conducere

Pentru că oamenii gândesc despre conducere în termeni de “a face”, mai mult decât un dar al caracterului, ei vor avea probleme cu chemarea lor de a conduce. În timp ce îşi doresc să împlinească chemarea divină de a conduce, în acelaşi timp unii nu doresc să fie prea îndrăzneţi în ce priveşte conducerea lor. Ca rezultat, liderii nici nu înţeleg nici nu folosesc la maxim autoritatea dată lor de către Dumnezeu şi de oamenii pe care îi conduc. Aşa că, ei se găsesc într-un cerc al conducerii ineficiente şi sunt neputincioşi să îndeplinească chemarea lui Dumnezeu şi viziunea pentru viaţa lor şi pentru grupul pe care îl conduc. Condiţia preliminară pentru a fi un lider creştin eficient este să operezi în autoritatea şi chemarea lui Dumnezeu.

Sunt mai multe căi de a afla dacă eşti chemat. Câteodată avem revelaţii ce confirmă, sau suntem conduşi să devenim lideri în timpul nostru pe care îl petrecem cu Dumnezeu. Când ni se dă oportunitatea să conducem, această oportunitate în sine poate fi actul prin care Dumnezeu te cheamă. John Wimber a spus odată că un lider de închinare este o persoana care, atunci când conduce cântece de închinare, oamenii se închină! Această abordare pragmatică poate fi o altă confirmare a chemării lui Dumnezeu. Orice metodă ar fi, este important să poţi puncta în viaţa ta momentul şi calea prin care chemarea lui Dumnezeu de a conduce ţi-a fost revelată.

Spun aceasta din cauză că poţi fi sigur că vor veni momente când chemarea ta va fi pusă la încercare şi, prin urmare, trebuie să ai asigurarea că ştii, fără dubiu, că faptul că ai o chemare, nu are nimic de a face cu tine, ci totul este în voia lui Dumnezeu. Având un asemenea moment în viaţă, şi ştiind că lui Dumnezeu nu îi pare rău de darul şi chemarea făcută (Rom. 11:29), vei avea o mare siguranţă atunci când inamicul, sau chiar propriile tale dubii, vor încerca să submineze încrederea pe care o ai în chemarea primită.

tern|

Ce înseamna să fi lider de închinare (Partea III) Share

Ce înseamna să fi lider de închinare (Partea III)

Share

Modele de conducere din Noul Testament

Câteva modele de conducere Biblică pot fi găsite în Efeseni 4:11-13, care spune:

11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

Intenţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte darurile este ca ele să lucreze împreună pentru scopul zidirii trupului lui Hristos. În orice situaţie dată, unul sau mai multe daruri pot fi utilizate printr-un grup sau printr-o persoană. Ideea este că aceste lucrări de conducere sunt esenţiale pentru zidirea trupului lui Hristos, fie că sunt folosite printr-o persoană, fie printr-un grup.

Vedem că există similarităţi între misiunea lui Isus şi misiunea bisericii. Dacă ţinem cont că aceste daruri sunt necesare până când biserica este unificată în credinţă (ceea ce nu s-a întâmplat de când s-a născut biserica), atunci putem spune că aceste daruri sunt încă date bisericii de către Dumnezeu.(Ef. 4:7-16). Din moment ce exista mai multe moduri de a ne uita la darurile spirituale, poate fi folositor să ne gândim la ele ca la un ciorchine de daruri.

Foarte rar se manifestă doar unul singur. De exemplu, Gregg Laurie şi Billy Graham sunt evanghelişti ce predică lecţii biblice ca să demonstreze nevoia oamenilor de mântuire. Ei combină darul de evanghelist cu darul de învăţator şi de predicator. Un păstor va folosi Biblia pentru a consola, mângâia şi încuraja turma. El combină darul de păstorire cu cel de învăţător şi cu cel de ajutorare. Cunoscând ce dar ai poate clarifica chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta!
Aş vrea să ma adresez pe scurt femeilor în conducere. Deoarece există o prejudecată cu privire la femei, ce a fost introdusă în biserică dupa formarea ei, multe din ele nu îşi asumă chemarea la conducere. Ca rezultat, eu cred că biserica suferă…

Avem exemple biblice de femei ca lideri eficienţi în Israel şi în Biserică.Contrar unor tradiţii bisericeşti, aceste femei au exercitat conducere peste bărbaţi. Dacă menţinem o teologie ce limitează darurile doar la bărbaţi, trebuie să ne întrebăm dacă exemplele din Scriptură sunt “nebiblice” în teologia noastră. Dacă e aşa, atunci ar trebui să ne reconsiderăm teologia. Niciunde în Biblie nu arată că lui Dumnezeu i-a părut rău că a ales femei să fie lideri. De fapt, El continuă să aleagă şi să ungă femei. Orice prejudecată cu privire la sex trece de exemplele biblice pe care le avem şi peste Galateni 3:28. Acestea fiind spuse, trebuie să nu trecem cu vederea faptul că Biblia cere ca, femeia în conducere să rămână într-o relaţie de autoritate potrivită cu biserica. (1 Cor. 11:3, 1 Tim. 2:14). Există un echilibru biblic sensibil al autorităţii pentru femei; autoritatea de a conduce, în timp ce ea însăşi rămâne sub autoritatea bisericii. Şi bărbaţii trebuie să le ajute să găsească acest echilibru sensibil, în principal nu printr-o acceptare tacită sau tolerând pasivi femeile lider. Nu doresc să stăruiesc pe acest punct, deci o să cedez această conversaţie numeroselor cărţi care tratează subiectul şi care pot ajuta la echilibrarea autorităţii femeii.

Indiferent de gen, liderul creştin este ales şi împuternicit de Dumnezeu ca rezultat al voii Sale suverane. Dumnezeu nu alege oameni pentru experienţa lor, aptitudinile lor, abilităţile unice, poziţia socială sau politică, aşa cum fac oamenii. De fapt, când luăm în considerare pregătirea lui Moise de a conduce naţiunea ca fiu al lui Faraon, îţi dai seama că această chemare a lui Dumnezeu este cu mult mai mare decât orice abilităţi pe care cineva le-ar putea avea. Deci, ce califică pe oameni să fie liderii lui Dumnezeu? Liderii sunt chemaţi deoarece, în umila lor ascultare de Dumnezeu, ei vor produce în mod natural darurile supranaturale ale conducerii divine. Dacă este un singur lucru pe care liderii ar trebui să şi-l amintească, este acela că Dumnezeu nu cheamă pe cel calificat, ci El califică pe cel chemat!

Chemarea suverană a Lui Dumnezeu la conducere

Pentru că oamenii gândesc despre conducere în termeni de “a face”, mai mult decât un dar al caracterului, ei vor avea probleme cu chemarea lor de a conduce. În timp ce îşi doresc să împlinească chemarea divină de a conduce, în acelaşi timp unii nu doresc să fie prea îndrăzneţi în ce priveşte conducerea lor. Ca rezultat, liderii nici nu înţeleg nici nu folosesc la maxim autoritatea dată lor de către Dumnezeu şi de oamenii pe care îi conduc. Aşa că, ei se găsesc într-un cerc al conducerii ineficiente şi sunt neputincioşi să îndeplinească chemarea lui Dumnezeu şi viziunea pentru viaţa lor şi pentru grupul pe care îl conduc. Condiţia preliminară pentru a fi un lider creştin eficient este să operezi în autoritatea şi chemarea lui Dumnezeu.

Sunt mai multe căi de a afla dacă eşti chemat. Câteodată avem revelaţii ce confirmă, sau suntem conduşi să devenim lideri în timpul nostru pe care îl petrecem cu Dumnezeu. Când ni se dă oportunitatea să conducem, această oportunitate în sine poate fi actul prin care Dumnezeu te cheamă. John Wimber a spus odată că un lider de închinare este o persoana care, atunci când conduce cântece de închinare, oamenii se închină! Această abordare pragmatică poate fi o altă confirmare a chemării lui Dumnezeu. Orice metodă ar fi, este important să poţi puncta în viaţa ta momentul şi calea prin care chemarea lui Dumnezeu de a conduce ţi-a fost revelată.

Spun aceasta din cauză că poţi fi sigur că vor veni momente când chemarea ta va fi pusă la încercare şi, prin urmare, trebuie să ai asigurarea că ştii, fără dubiu, că faptul că ai o chemare, nu are nimic de a face cu tine, ci totul este în voia lui Dumnezeu. Având un asemenea moment în viaţă, şi ştiind că lui Dumnezeu nu îi pare rău de darul şi chemarea făcută (Rom. 11:29), vei avea o mare siguranţă atunci când inamicul, sau chiar propriile tale dubii, vor încerca să submineze încrederea pe care o ai în chemarea primită.

tern|

Ce înseamnă să fii lider de închinare? (Partea a II-a) Share Exemple biblice de conducere Introducere În secţiunea precedentă, am discutat ide

Ce înseamnă să fii lider de închinare? (Partea a II-a) Share Exemple biblice de conducere Introducere În secţiunea precedentă, am discutat ide

Ce înseamnă să fii lider de închinare? (Partea a II-a)

Share

http://www.radiovoceaevangeliei.de/

http://www.radiovoceaevangeliei.de/

Exemple biblice de conducere

Introducere

În secţiunea precedentă, am discutat ideea că nu ceea ce face liderul este conducere, ci mai degrabă conducerea este o manifestare a caracterului nostru şi a ceea ce suntem noi ca lideri. De asemenea, te-am provocat să te examinezi pe tine însuţi având în vedere că vei manifesta conducere după caracteristicile interne în care crezi. Acest proces de autoexaminare este dificil, însă necesar. Beneficiul este că vei învăţa care sunt punctele tale tari în conducere şi care sunt darurile în care te simţi confortabil în timp ce te dezvolţi ca lider. De asemenea, tu poţi recunoaşte domeniile vieţii tale spirituale, caracterul şi darurile pe care le-ai putea folosi în timp ce te maturizezi luând în considerare nevoile lucrării tale speciale sau cum vezi lucrarea ta în viitor.

De exemplu, cineva care are iniţial darul învăţăturii arată puţină toleranţa faţă de oamenii care nu răspund adevărurilor Bibliei. Pentru ei, dacă Dumnezeu o spune, atunci oamenii ar trebui să-şi alinieze imediat viaţa Cuvântului Lui Dumnezeu. Totuşi, în societatea noastră relativistă, o abordare rigidă şi academică se poate să nu fie primită bine, sau chiar să fie respinsă. Astfel, cel ce predă trebuie să încorporeze o măsură de compasiune cu înţelegere faţă de punctele de vedere diferite ca să fie eficient în a împărtăşi adevărul Lui Dumnezeu. Cunoscându-ţi punctele forte, dar şi slăbiciunile, te va ajuta să devii mai eficient în comunicarea darului tău altora. Cum am spus mai devreme, recunoscându-ţi darurile sau combinaţia de daruri este un prim pas important. În continuare vom discuta modele biblice de lideri.

Modele de conducere din Vechiul Testament

Să începem prin a defini conducerea. Leadership-ul, sau conducerea este o chemare dată de Dumnezeu însoţită de o ungere specifică şi o autoritate în a îndeplini planul Lui Dumnezeu, nu doar ca lider ci şi în cei ce-l urmează. Chemarea lui Iosua în a conduce pe Israel ne arată multe calităţi de lider şi merită luată în considerare.

Numeri 27:18-22

18.Domnul a zis lui Moise: “Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el.
19. Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări şi să-i dai porunci sub ochii lor.
20. Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.
21. Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.”
22. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.

Aşa cum ştim, Iosua a condus pe Israel în ţara promisă şi a făcut-o câştigând multe campanii militare. Primul punct de notat în privinţa coducerii este că aptitudinile lui Iosua nu sunt experienţa sau relaţia sa cu Moise, ci mai degrabă “el era un om în care era Duhul Lui Dumnezeu”. Ideea este că Dumnezeu nu cheamă lideri în funcţie de realizările lor sau de relaţiile lor strategice; El cheamă în mod suveran prin aceea că vede rodul pe care ei îl vor purta trăind o viaţă de ascultare.

Apoi vedem că Iosua a fost dedicat în faţa întregului popor. Acest act de consacrare permite lucrătorului să fie recunoscut de congregaţie ca lider. Astăzi, fiecare tradiţie religioasă îşi dedică liderii în mod diferit. Deşi nu este scopul acestui curs să discute formele de dedicare, este important ca liderul emergent să cunoască acel punct în timp cand conducerea bisericii lui îi recunoaşte darul de lider. Acesta poate fi foarte evident ca în cazul ordinării sau mai subtil, biserica susţinând în mod tacit lucrarea liderului emergent.

În final, Iosua a întrebat pe preotul Eleazar. Este important pentru liderul emergent să stea aproape şi conectat cu conducerea bisericii sale, într-o relaţie în care, va avea parte de călăuzire spirituală şi de oameni cărora să le dea socoteală. Aceasta s-ar putea aplica şi la nivelul personal al liderului, incluzând relaţiile de familie, felul în care îşi folosesc timpul, şi cum îşi planifică viitorul. Ar fi cel mai bine ca relaţiile de dare de socoteală sau formare spirituală să fie în afara sferei de influenţă a liderului pentru a-şi menţine obiectivitatea. Ca lideri, avem nevoie să ne luăm timp să monitorizăm fiecare aspect al vieţii noastre interioare prin prieteni de încredere care să ţină informaţiile pentru ei, pentru înţelepciunea şi discernământul lor.

Să studiem aptitudinile de conducere ale lui Moise în Exod 3:7-12

7. Domnul a zis: “Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
8. M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.
9. Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.
10. Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
11. Moise a zis lui Dumnezeu: “Cine sunt eu, ca să mă duc la faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
12. Dumnezeu a zis: “Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Întrebarea lui Moise: “Cine sunt eu?” ne arată că el recunoaşte că nici relaţia lui cu Faraon sau alţi lideri egipteni, nici educaţia excelentă în casa lui Faraon nu erau suficiente pentru a duce la bun sfârşit planul Lui Dumnezeu pentru el şi Israel.Notează de asemenea, că Dumnezeu nu îşi croieşte planul după abilităţile (sau inabilităţile) lui Moise; Dumnezeu îşi întocmeşte planul independent de Moise. Cănd Moise încearcă să fugă de responsabilităţile pe care Dumnezeu i le dă, Dumnezeu îi spune efectiv lui Moise: “Aici nu e vorba despre tine; este vorba despre Mine lucrând în tine.” Moise a primit de la Dumnezeu tot ceea ce avea nevoie ca să conducă pe Israel. Dumnezeu continuă să-şi cheme liderii din inabilităţile lor în abilităţile Lui extraordinare.

Ca o notă… închinătorii ar trebui să fie atenţi la ceea ce Dumnezeu foloseşte să autentifice cuvăntul Său pentru Moise… “Te vei închina pe acest munte (Mt. Horeb)” Închinarea este un rezultat consistent al împlinirii lucrării Lui Dumnezeu în şi printr-un individ sau grup.

tern|

Ce înseamnă să fii lider de închinare?(Partea I) Share

Ce înseamnă să fii lider de închinare?(Partea I)

Share

Cuvânt înainte

Ce înseamnă să fii un lider de închinare? Multe articole pe acest subiect se referă la muzică, chestiuni spirituale şi tehnice, implicate în închinare. Pregătindu-mă pentru cursurile şi seminariile pe care le predau, am început să realizez că aceste articole rezolvă doar jumătate din ecuaţie. În timp ce putem afirma că închinarea este importantă, de asemenea, putem spune că şi conducerea este la fel de importantă. Următoarele patru articole se vor focaliza pe conducere. Ele sunt intitulate “Darul conducerii”, “Modele biblice de conducere”, “Liderul creştin maturizându-se” şi “Emergenţa liderului”.

Sunt incluse, de asemenea, câteva întrebări, cu intenţia de a întări punctele majore din fiecare secţiune. Îţi sugerez să dedici timp în rugăciune înaintea Lui Dumnezeu, în meditaţie şi cercetare a sufletului, pentru a răspunde la aceste întrebări cât se poate de temeinic şi sincer posibil. Dacă nu ai un răspuns bun, continuă într-o atitudine de aşteptare rugativă, până ai răspunsul potrivit. Mă rog ca, înţelegând chemarea Lui Dumnezeu la conducere, să devii mai eficient ca lider de închinare.

John White

Un lider este cineva pe care îl vei urma într-un loc unde nu ai merge tu singur.
Joel A. Barker

Introducere

Te-ai întrebat vreodată ce face ca un lider sa fie bun? Lucrurile care fac pe un lider să fie bun sunt multe şi foarte variate, în funcţie de poziţie. În afaceri, un lider bun este cel care maximizează profitul şi valoarea acţionarului, fără să epuizeze resursele companiei. În familie, un lider bun este cel care se focalizează pe bunăstarea familiei; profitabilitatea nu este o preocupare. În biserică, un lider bun este cel pe care Domnul îl foloseşte să zidească trupul Lui Hristos, să pregătească oamenii pentru slujire şi fapte bune şi să impacteze pozitiv lumea pentru Hristos, folosind resursele umane şi fizice ale Bisericii şi ale comunităţii Bisericii.

Deocamdată, am identificat liderii prin ceea ce fac. Oricum, aceasta nu ne spune nimic despre caracteristicile personale care îi fac pe lideri să fie buni. În această secţiune, voi încerca să definesc, şi aceasta va accentua, cu siguranţă, conducerea creştină bazată mai mult pe caracterul personal şi pe caracteristici, decât pe activitate. Premisa este că actul conducerii este născut mai degrabă din caracterul şi caracteristicile liderului decât din activităţile sale. Cu alte cuvinte, liderii Lui Dumnezeu sunt definiţi prin ceea ce sunt în Hristos şi nu prin ceea ce fac. Dă-mi voie să ilustrez acest punct de vedere.

Darul Conducerii

Fiecare cartier are un şef, un lider, deşi nu este clar de ce o anume persoană este aleasă ca lider. În cartierul meu, era Gary. Gary nu era mai deştept, mai frumos, mai puternic, mai mare sau mai draguţ ca oricare de pe strada mea, totuşi, în fiecare zi, după şcoală şi în weekend, toţi ne întâlneam la el acasă pentru a participa la următoarea “mare aventură” care, de obicei, nu era nici măcar ideea lui Gary. Indiferent de circumstanţe, chiar când grupul avea probleme şi era confruntat de o figură autoritară respectată (unul din părinţi sau un poliţist), copiii se uitau la Gary pentru ca el să valideze şi să aprobe ceea ce autoritatea spunea. Gary avea un dar al conducerii, care se manifesta într-un farmec şi o carismă ce atrăgea atenţia şi respectul copiilor din cartier. Unii experţi în conducere spun că acest fel de carismă poate fi cel mai important dar al conducerii eficiente.

Acum să îţi spun despre Zach, pe care l-am întâlnit la un studiu biblic al tinerilor. Zach avea un fel de a fi şi un trecut similare cu ale lui Gary. Totuşi, spre deosebire de Gary, Zach era conştient de darul şi chemarea de conducător. În fiecare săptămână, îl vei găsi pe Zach slujind membrilor bisericii, familiei lui şi prietenilor. Dedicarea lui Zach pentru slujire si pentru a ajuta oamenii se extindea, deasemnea, în evanghelizarea personală. El ajută străinii în nevoie, în acelaşi timp împărtăşind pe Hristos cu ei şi invitându-i la biserică. Zach nu doar că avea o personalitate şi o carismă asemănătoare cu ale lui Gary, ci a câştigat, de asemenea, respectul bisericii prin slujirea sa dedicată, conducerea, personalitatea şi integritatea sa.

Aceste două exemple arată cum conducerea poate fi considerată o trăsătură a personalităţii. Spunem “trăsătură” pentru că nu putem pune degetul exact pe ceea ce sporeşte activitatea de conducere. Aceasta deoarece conducerea este adânc încrustată în personalitatea liderului. În cazurile lui Gary şi Zach, conducerea lor a fost o exprimare “naturală” a personalităţii lor carismatice.

În acest punct, s-ar putea să îţi spui, “aş putea la fel de bine să renunţ, pentru că eu nu am fost niciodată un lider natural, ca Gary şi Zach.” Aceasta este exact ceea ce am spus şi eu, însă, chemările Lui Dumnezeu sunt “irevocabile şi fără părere de rău” (Rom. 11:39). Starea din care ne cheamă El pe noi nu limitează în nici un fel ceea ce ne cheamă El să fim. Să presupunem pentru o clipă două lucruri: Primul, s-ar putea să ai un dar “natural” de conducător care să fie adormit sau suprimat de ani de zile, şi al doilea, Dumnezeu poate crea o nouă lucrare în tine, o lucrare la care nu te-ai gândit niciodată până acum; “dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi!” 2 Cor. 5:17 Nu-i aşa că e în acord cu natura creativă a Lui Dumnezeu- care a creat universul din nimic şi creează vieţile noastre noi în Hristos, din moartea naturii noastre păcătoase- faptul că liderii sunt creaţi din oameni care nu au absolut deloc darul natural de conducere? Aceasta este exact ceea ce spune autorul epistolei către Evrei cu privire la cinstea de a conduce: “Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron”. (Evrei 5:4) Deci, Dumnezeu nu cheamă pe cel calificat, ci mai degrabă El califică pe cel chemat.

Influenţa chemării Lui Dumnezeu asupra ta va fi mult mai mult decât aceea de a-ţi schimba activitaţile; ea îţi va schimba personalitatea, caracterul, priorităţile; îţi va schimba viaţa! Aici putem vedea că a avea un dar “natural” de conducere poate fi, de fapt, un dezavantaj; cei care sunt lideri în mod “natural” pot avea tendinţa să meargă mai mult pe abilităţile lor “naturale”, decât pe darurile spirituale ce le-au fost date, în funcţie de chemarea lor.

Să mergem un pas mai departe şi să ne gândim la lucrarea de răscumpărare a Lui Dumnezeu. Odată eram morţi în păcatele noastre. Neregeneraţi, noi, “în mod natural”, producem fructele şi faptele firii pământeşti. Dar acum, suntem vii în Hirstos şi Hristos lucrează în noi. Fiind regeneraţi, născuţi din nou, noi avem o natură nouă, o natură a Duhului, care înlocuieşte natura carnală. Dacă noi, înainte să fim răscumpăraţi, “în mod natural” produceam lucrările firii vechi, nu ar trebui noi, ca şi creştini, să producem faptele Duhului “în mod natural”, ca un rezultat al noii noastre naturi spirituale? În felul acesta, se face că liderul va produce “în mod natural” conducere, pe măsură ce se maturizează în Hristos, pur si simplu fiind ceea ce Dumnezeu a intenţionat să devenim în Hristos. Cu alte cuvinte, conducerea nu înseamnă a face ceea ce Dumnezeu vrea, ci a fi ceea ce Dumnezeu vrea.

Mai există o formă de conducere, una în care liderul devine un conducător de paie pentru un grup. Acest tip de conducere este caracterizată prin abilitatea de a strânge şi organiza informaţia şi a reprezenta grupul pe care îl “conduc” înaintea constituenţilor grupului sau înaintea altor organizaţii. Asemenea lideri sunt găsiţi în mod frecvent în afaceri şi în religiile ierarhice. Deşi ei pot fi buni în luarea deciziilor, de obicei se consultă cu grupul pentru a ajunge la un consens înainte de a “ieşi în public” cu decizia. De multe ori, ei se oferă voluntari pentru poziţii de conducere pentru că nu o face nimeni. Câteodată, ei păşesc în conducere din cauză că simt că organizaţia este atacată sau există un vid de putere. Deşi aceşti lideri pot ajuta unele grupuri, ei sunt eficienţi în special atunci când conduc grupuri a căror misiune este pasiunea lor.

Prin aceste exemple, vedem că darul conducerii se manifestă în moduri diferite. Totuşi, pentru a fi eficient, darul conducerii trebuie exersat şi dezvoltat împreună cu caracterul liderului. Vom discuta atribuirea darurilor şi dezvoltarea conducerii în biserică şi despre cum poate afecta dinamica grupului stilul şi exprimarea conducerii în secţiunea următoare.

Gândeşte-te la asta.

by John A. White
EXW Contributing Write rn|