Ce înseamnă să fii lider de închinare?(Partea I) Share

Ce înseamnă să fii lider de închinare?(Partea I)

Share

Cuvânt înainte

Ce înseamnă să fii un lider de închinare? Multe articole pe acest subiect se referă la muzică, chestiuni spirituale şi tehnice, implicate în închinare. Pregătindu-mă pentru cursurile şi seminariile pe care le predau, am început să realizez că aceste articole rezolvă doar jumătate din ecuaţie. În timp ce putem afirma că închinarea este importantă, de asemenea, putem spune că şi conducerea este la fel de importantă. Următoarele patru articole se vor focaliza pe conducere. Ele sunt intitulate “Darul conducerii”, “Modele biblice de conducere”, “Liderul creştin maturizându-se” şi “Emergenţa liderului”.

Sunt incluse, de asemenea, câteva întrebări, cu intenţia de a întări punctele majore din fiecare secţiune. Îţi sugerez să dedici timp în rugăciune înaintea Lui Dumnezeu, în meditaţie şi cercetare a sufletului, pentru a răspunde la aceste întrebări cât se poate de temeinic şi sincer posibil. Dacă nu ai un răspuns bun, continuă într-o atitudine de aşteptare rugativă, până ai răspunsul potrivit. Mă rog ca, înţelegând chemarea Lui Dumnezeu la conducere, să devii mai eficient ca lider de închinare.

John White

Un lider este cineva pe care îl vei urma într-un loc unde nu ai merge tu singur.
Joel A. Barker

Introducere

Te-ai întrebat vreodată ce face ca un lider sa fie bun? Lucrurile care fac pe un lider să fie bun sunt multe şi foarte variate, în funcţie de poziţie. În afaceri, un lider bun este cel care maximizează profitul şi valoarea acţionarului, fără să epuizeze resursele companiei. În familie, un lider bun este cel care se focalizează pe bunăstarea familiei; profitabilitatea nu este o preocupare. În biserică, un lider bun este cel pe care Domnul îl foloseşte să zidească trupul Lui Hristos, să pregătească oamenii pentru slujire şi fapte bune şi să impacteze pozitiv lumea pentru Hristos, folosind resursele umane şi fizice ale Bisericii şi ale comunităţii Bisericii.

Deocamdată, am identificat liderii prin ceea ce fac. Oricum, aceasta nu ne spune nimic despre caracteristicile personale care îi fac pe lideri să fie buni. În această secţiune, voi încerca să definesc, şi aceasta va accentua, cu siguranţă, conducerea creştină bazată mai mult pe caracterul personal şi pe caracteristici, decât pe activitate. Premisa este că actul conducerii este născut mai degrabă din caracterul şi caracteristicile liderului decât din activităţile sale. Cu alte cuvinte, liderii Lui Dumnezeu sunt definiţi prin ceea ce sunt în Hristos şi nu prin ceea ce fac. Dă-mi voie să ilustrez acest punct de vedere.

Darul Conducerii

Fiecare cartier are un şef, un lider, deşi nu este clar de ce o anume persoană este aleasă ca lider. În cartierul meu, era Gary. Gary nu era mai deştept, mai frumos, mai puternic, mai mare sau mai draguţ ca oricare de pe strada mea, totuşi, în fiecare zi, după şcoală şi în weekend, toţi ne întâlneam la el acasă pentru a participa la următoarea “mare aventură” care, de obicei, nu era nici măcar ideea lui Gary. Indiferent de circumstanţe, chiar când grupul avea probleme şi era confruntat de o figură autoritară respectată (unul din părinţi sau un poliţist), copiii se uitau la Gary pentru ca el să valideze şi să aprobe ceea ce autoritatea spunea. Gary avea un dar al conducerii, care se manifesta într-un farmec şi o carismă ce atrăgea atenţia şi respectul copiilor din cartier. Unii experţi în conducere spun că acest fel de carismă poate fi cel mai important dar al conducerii eficiente.

Acum să îţi spun despre Zach, pe care l-am întâlnit la un studiu biblic al tinerilor. Zach avea un fel de a fi şi un trecut similare cu ale lui Gary. Totuşi, spre deosebire de Gary, Zach era conştient de darul şi chemarea de conducător. În fiecare săptămână, îl vei găsi pe Zach slujind membrilor bisericii, familiei lui şi prietenilor. Dedicarea lui Zach pentru slujire si pentru a ajuta oamenii se extindea, deasemnea, în evanghelizarea personală. El ajută străinii în nevoie, în acelaşi timp împărtăşind pe Hristos cu ei şi invitându-i la biserică. Zach nu doar că avea o personalitate şi o carismă asemănătoare cu ale lui Gary, ci a câştigat, de asemenea, respectul bisericii prin slujirea sa dedicată, conducerea, personalitatea şi integritatea sa.

Aceste două exemple arată cum conducerea poate fi considerată o trăsătură a personalităţii. Spunem “trăsătură” pentru că nu putem pune degetul exact pe ceea ce sporeşte activitatea de conducere. Aceasta deoarece conducerea este adânc încrustată în personalitatea liderului. În cazurile lui Gary şi Zach, conducerea lor a fost o exprimare “naturală” a personalităţii lor carismatice.

În acest punct, s-ar putea să îţi spui, “aş putea la fel de bine să renunţ, pentru că eu nu am fost niciodată un lider natural, ca Gary şi Zach.” Aceasta este exact ceea ce am spus şi eu, însă, chemările Lui Dumnezeu sunt “irevocabile şi fără părere de rău” (Rom. 11:39). Starea din care ne cheamă El pe noi nu limitează în nici un fel ceea ce ne cheamă El să fim. Să presupunem pentru o clipă două lucruri: Primul, s-ar putea să ai un dar “natural” de conducător care să fie adormit sau suprimat de ani de zile, şi al doilea, Dumnezeu poate crea o nouă lucrare în tine, o lucrare la care nu te-ai gândit niciodată până acum; “dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi!” 2 Cor. 5:17 Nu-i aşa că e în acord cu natura creativă a Lui Dumnezeu- care a creat universul din nimic şi creează vieţile noastre noi în Hristos, din moartea naturii noastre păcătoase- faptul că liderii sunt creaţi din oameni care nu au absolut deloc darul natural de conducere? Aceasta este exact ceea ce spune autorul epistolei către Evrei cu privire la cinstea de a conduce: “Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron”. (Evrei 5:4) Deci, Dumnezeu nu cheamă pe cel calificat, ci mai degrabă El califică pe cel chemat.

Influenţa chemării Lui Dumnezeu asupra ta va fi mult mai mult decât aceea de a-ţi schimba activitaţile; ea îţi va schimba personalitatea, caracterul, priorităţile; îţi va schimba viaţa! Aici putem vedea că a avea un dar “natural” de conducere poate fi, de fapt, un dezavantaj; cei care sunt lideri în mod “natural” pot avea tendinţa să meargă mai mult pe abilităţile lor “naturale”, decât pe darurile spirituale ce le-au fost date, în funcţie de chemarea lor.

Să mergem un pas mai departe şi să ne gândim la lucrarea de răscumpărare a Lui Dumnezeu. Odată eram morţi în păcatele noastre. Neregeneraţi, noi, “în mod natural”, producem fructele şi faptele firii pământeşti. Dar acum, suntem vii în Hirstos şi Hristos lucrează în noi. Fiind regeneraţi, născuţi din nou, noi avem o natură nouă, o natură a Duhului, care înlocuieşte natura carnală. Dacă noi, înainte să fim răscumpăraţi, “în mod natural” produceam lucrările firii vechi, nu ar trebui noi, ca şi creştini, să producem faptele Duhului “în mod natural”, ca un rezultat al noii noastre naturi spirituale? În felul acesta, se face că liderul va produce “în mod natural” conducere, pe măsură ce se maturizează în Hristos, pur si simplu fiind ceea ce Dumnezeu a intenţionat să devenim în Hristos. Cu alte cuvinte, conducerea nu înseamnă a face ceea ce Dumnezeu vrea, ci a fi ceea ce Dumnezeu vrea.

Mai există o formă de conducere, una în care liderul devine un conducător de paie pentru un grup. Acest tip de conducere este caracterizată prin abilitatea de a strânge şi organiza informaţia şi a reprezenta grupul pe care îl “conduc” înaintea constituenţilor grupului sau înaintea altor organizaţii. Asemenea lideri sunt găsiţi în mod frecvent în afaceri şi în religiile ierarhice. Deşi ei pot fi buni în luarea deciziilor, de obicei se consultă cu grupul pentru a ajunge la un consens înainte de a “ieşi în public” cu decizia. De multe ori, ei se oferă voluntari pentru poziţii de conducere pentru că nu o face nimeni. Câteodată, ei păşesc în conducere din cauză că simt că organizaţia este atacată sau există un vid de putere. Deşi aceşti lideri pot ajuta unele grupuri, ei sunt eficienţi în special atunci când conduc grupuri a căror misiune este pasiunea lor.

Prin aceste exemple, vedem că darul conducerii se manifestă în moduri diferite. Totuşi, pentru a fi eficient, darul conducerii trebuie exersat şi dezvoltat împreună cu caracterul liderului. Vom discuta atribuirea darurilor şi dezvoltarea conducerii în biserică şi despre cum poate afecta dinamica grupului stilul şi exprimarea conducerii în secţiunea următoare.

Gândeşte-te la asta.

by John A. White
EXW Contributing Write rn|